joi, 25 septembrie 2014

Lectia 2 optional - MEDICINA

http://ancientegypt.4t.com/mumii.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Aspirin%C4%83

http://www.desprecopii.com/info.asp?id=933

http://www.sanatateatv.ro/articole/copii/pericol-obezitate-copii/

SUPORT DE CURS- LECTIA 2



Ştiaţi că?....
1. În Egiptul Antic vinul era un ingredient important pentru prepararea unor leacuri. Diferite plante aromatice (salvie, mentă, coriandru), macerate în vin, îi confereau acestuia proprietăţi medicinale. Însemnări pe papirus, descoperite de-a lungul timpului, arătau că vechii egipteni foloseau ierburi romatice, răşină de conifere pentru a trata diferite afecţiuni de la dureri de stomac până la herpes.

2. Vechii egipteni utilizau extracte din tămâie şi smirnă în scopuri medicale, dar şi în procesul de îmbălsămare şi mumificare.
Celebrul medic, farmacolog şi botanist grec Discorides relatează că egiptenii ardeau în zori tămâie, la prânz smirnă şi seara Kapet, un compus de aromate ce era folosi ca odorizant pentru aer şi haine, dar şi pentru împrospătarea respiraţiei.De asemenea,inhalarea aromatelor era folosită şi pentru vndecarea astmului.Aromatele erau folosite şi în procesul de mumificare,fiind introduse în cavitatea toracică, golită în prealabil de organe, precum şi împotriva muşcăturii de şarpe.
Astăzi substanţa activă a răşinilor naturale e folosită nu numai în context religios ci şi în industria parfumurilor.

3. În medicina tradiţională chineză, tămâia se foloseşte „pentru a revigora sângele şi a promova circularea energiei vitale qi”, a reduce umflăturile. Alte utilizări generale sunt împotriva tusei, astmului şi a artritei reumatoide, osteoartritei şi gutei. Uleiul esenţial derivat din tămâie este folosit în aromaterapie pentru a trata depresia şi ca un expectorant, dar şi calmant în răceli, bronşite şi laringite. Uleiul de tămâie mai este folosit în creme şi săpunuri pentru tratarea eczemelor şi psoriazisului. O reţetă pentru prepararea unei creme antirid ce conţine tămâie apare încă în Papyrusul medical egiptean Ebers (1500 î.e.n.).

4. Într-un papirus data anul 1500 î. Hr. Găsim informaţii despre chirurgia practicată de medicii egipteni. Sunt descrise aici 48 de cazuri de operaţii la cap, gât, umeri, pipet, coaste. Cercetătorii presupun cp erau nevoiţi să facă astfel de operaţii din cauza deselor accidente survenite în timpul lucrului la piramide. Sunt descrise 400 de medicamente prescrise în 877 de reţete.
Felul în care îmbălsămau morţii şi mai ales cum goleau craniul pentru mumificare presupune buna cunoaştere a anatomiei capului, creierului. Ei ştiau că în creiere se afla comanda întregului organism. Ştiau poziţia corectă a inimii, cunoşteau faptul că inima pulsează sângele în vase către toate organele.
Din aceste papirusuri cu caracter medical reiese că medicii Egiptului Antic foloseau metoda practicată şi azi în timpul consultaţiei unui bolnav (anamneza). Pentru a diagnostica o boală, ei cercetau sângele, urina şi sputa
Numeroase alte papirusuri vorbesc despre bolile dintilor: parodontoze, abcese, carii şi înlocuirea dinţilor.
Medicii Egiptului Antic tratau anemia şi cunoşteau proprietăţile benefice ale usturoiului, folosindu-l ca antibiotic.

5. OCHELARII:
Primele rame de ochelari au fost confectionate din lemn sau os de animal.Lentilele pentru corectia miopiei au aparut pe la mijlocul secolului XV. Până în secolul XVI atât în Anglia cât şi în Franţa folosirea ochelarilor pentru corectarea vederii se facea doar pe ascuns, în mediu restrâns pentru a nu lăsa de înţeles că persoana are probleme de vedere. În tot acest timp a apărut moda purtării monoclurilor şi a ochelarilor cu un singur braţ vertical (folosit cu precădere de femei) acestea devenind un accesoriu la modă în rândul elitei societăţii. În acest fel oamenii nu recunoşteau pe faţă existenţa unor probleme de vedere.
Abia în secolul XVI apar pentru prima data braţele laterale de fixare după urechi a ochelarilor. În 1752 James Ayscough , designer de ochelari, brevetează invenţia şi va folosi atât sticla transparentă cât şi sticla cu tentă verde sau albastră pentru confecţionarea ochelarilor. Putem considera că invenţia sa de atunci a reprezentat apariţia primilor ochelari de soare însă fără o protecţie reală la efectele dăunatoare ale razelor solare asupra ochilor.                               Benjamin Franklin este considerat şi el un inventator în domeniul ochelarilor. Schimbarea permanentă a ochelarilor de fiecare dată când trebuia să citească o carte l-a îndemnat să îi ceară opticianului să îi fabrice în 1780 o pereche de ochelari care să conţină ambele focalizări. Aşa au apărut lentilele bi-focale, pentru vedere şi citit.  
Ochelarii au suferit schimbări de design şi formă rămânând însă din punct de vedere al elementelor de bază neschimbat. Producţia de lentile însă, o dată cu dezvoltarea industrială, a suferit schimbări majore, în prezent fiind folosite cele din sticlă special tratată şi plastic.